Esențialitatea diacroniei

Abstract

Despre articol Istoric: Primit 21 decembrie 2014 Publicat 13 ianuarie 2015Cuvinte-cheie: organism evoluție diacronie sincronie RezumatEntitățile naturale primare-plantele și animalele-sau derivate-societatea, limba și cultura-apar prin anevoios travaliu diacronic, au a răspunde unor nevoi dezvoltate diacronic, există și funcționează diacronic. Cu toate acestea, prin instrumentele sale, omul poate doar percepe și surprinde fragmentul, fixîndu-l pentru o clipă prelungită, motiv obiectiv pentru care el segmentează realitatea spațio-temporală în conformitate cu propriile proporții și capacități. Aceasta însă nu se poate supune segregării nefirești a unuia dintre produsele și elementele ei, pe deplin neputînd fi înțeleasă decît așa cum există ea, ca întreg. După completarea parcursului sincronic, cea care poate oferi cuprinderea și înțelegerea întregului care devine este calea metodei diacronice. "Teoria selecției naturale trebuie acceptată nu pur și simplu ca o lege biologică,ci ca un principiu al lumii naturale, care își găsește aplicarea adecvată în toate științele vieții și ale minții." ( James Mark Baldwin) IntroducereÎn mod firesc, generațiile de oameni percep doar prezentul pe care-l trăiesc, cel al supraviețuirii, cu toate că natura lor profundă și reală este diacronică. Întocmai precum fiecare nou ciclu al inimii este necesar vieții, precum fiecare pas se orînduiește în chipul și în continuarea precedentului și precum la fiecare generație, aceeași genă transmite aceeași informație și determină același proces sau capacitate, tot astfel existența deplină și reală nu este posibilă fără continua înțelegere și (re)amintire a dimensiunii diacronice, a nehybricei realități că fiecare individ este o celulă a cărei proprie viață nu are sens și nici existență reală în afara vieții organismului; că orice își are punctul de plecare în trecut, că înțelegerea a orice poate apărea doar parcurgînd acel drum evolutiv. De aceea, prezentul deplin și potențialul unui viitor deplin se află în prezentul care și-a încorporat trecutul. Dinamica structural-funcționalăEntitățile precum celula vegetală, individul animal sau societatea sînt organisme care, dincolo de gradele lor de complexitate, împărtășesc seturi comune de trăsături structural-funcționale și comportamentale. Constituția unei celule sau a oricărui alt fel de vietate normală este în chipul entității care o generează și produs al unor procese anterioare; sub aspect structural, entitățile sînt rezultante ale unor stări și procese preexistente lor. Funcționarea respectivei celule se petrece în concordanță cu capacitățile ei structurale moștenite și cu nevoile ei-relativ la solicitările ansamblului bio-spațio-temporal din care face parte-; sub aspect funcțional, entitatea este rezultanta exercițiului acelor structuri, determinat de interacțiunea cu mediul, adică ajustat de nevoile entității în relație cu cerințele mediului. * Adresă de corespondență: algafton@gmail.com.