Untitled

Abstract

Tobacco cessation represents a multifaceted approach involving patients who often don't neatly fit into classic prototypes. Researchers found that current smokers experience a more than 10-year reduction in life expectancy compared to non-smokers, and more than half make an attempt each year, but less than 10% manage to stay smoke-free for at least 6 months. Therefore, it's recommended to employ a combination of methods and strategies, ranging from questionnaires to established medications. The role of the medical staff is and remains vital in this context. Nicotine is a potent drug due to its rapid absorption and swift diffusion into the central nervous system, and quitting nicotine leads to important consequences, such as craving, drug-seeking behaviour and withdrawal symptoms. Negative affective states also emerge, characterized by symptoms like depressed mood, anxiety, irritability and insomnia. Hierarchical multiple regression models have revealed that extraversion, neuroticism, conscientiousness and age are among the predictors of daily cigarette consumption. The authors discuss both traditional and innovative opportunities to expedite this process, while analysing the potential to enhance the compliance of healthcare providers and patients. Smoking cessation, the process of quitting smoking, can be approached through both pharmacological (medication-based) and non-pharmacological (behavioural and supportive) methods. The choice of approach or combination of approaches depends on individual preferences and needs. RezumatRenunțarea la fumat reprezintă o abordare complexă a unui pacient care adesea nu se încadrează în prototipurile clasice. Cercetările au evidențiat că fumătorii se confruntă cu o reducere de peste 10 ani a speranței de viață în comparație cu nefumătorii și mai mult de jumătate fac o încercare de a renunța în fiecare an, dar mai puțin de 10% reușesc să rămână abstinenți cel puțin 6 luni. Prin urmare, se recomandă utilizarea unei combinații de metode și strategii, de la chestionare la medicamente deja stabilite, iar rolul personalului medical este și rămâne vital în acest context. Nicotina este un drog puternic datorită absorbției și difuzării rapide în sistemul nervos central, iar renunțarea conduce la efecte secundare importante, precum dorința arzătoare, comportamentul de căutare a drogului și simptomele de sevraj. Apar și stări afective negative, caracterizate prin simptome precum depresie, anxietate, iritabilitate și insomnie. Modelele ierarhice de regresie multiplă au dezvăluit că extraversia, nevroticismul, conștiinciozitatea și vârsta se numără printre predictorii consumului zilnic de țigări. Autorii discută oportunități vechi și noi de a accelera acest proces analizând posibilitatea de a îmbunătăți complianța furnizorilor de servicii medicale și a pacienților. Procesul de renunțare la fumat, poate fi abordat atât prin metode farmacologice, cât și prin metode comportamentale și de susținere. Alegerea abordării sau combinația de abordări depinde de preferințele și nevoile individuale.