A syntactic account of Romanian correlative coordination from a Romance perspective

Abstract

This paper examines the syntactic behaviour of two omnisyndetic coordinations (also called correlative coordinations), i.e. the disjunctive and the conjunctive types in Romanian, by explaining its data in a Romance perspective. Major issue has been whether these structures have symmetric or asymmetric structures. If all these Romance languages share a symmetric analysis for the disjunctive type Conj ... Conj, it is not the case for the conjunctive type. Our aim is to show that the postulation of a conjunctional status for the Romanian structure şi ... şi ('both ... and'), which is the most widespread view in Romanian grammars, is inadequate for the Romanian data.

Particularități pragmatice ale construcțiilor corelative din limba română în limbajul publicistic actual

“…Astfel, restricția, la nivel pragmatic, devine un tip aparte de insistență și focalizare, efectul fiind acela de delimitare a conținutului informațional. Bîlbîie (2008), pe de altă parte, are în vedere construcțiile cu corelativ la nivelul coordonării frastice și prezintă corelativele conjuncționale, cu mențiunea că acestea sunt relevante la nivel sintactic, semantic, discursiv și prozodic. La nivel discursiv și prozodic, coordonarea omnisindetică este marcată (tot) emfatic.…”

“…Această distincție între construcțiile "simetrice" și "asimetrice" nu este relevantă din punct de vedere teoretic, așa cum subliniază Gheorghe (2018), însă ținem să o menționăm, deoarece în plan descriptiv remarcăm varietatea tiparelor identificate în corpusul selectat (articole de pe site-ul www.adevărul.ro), relevantă din punct de vedere semantico-pragmatic. Deși cele mai multe studii legate de corelative evidențiază trăsături de ordin sintactic - Bîlbîie (2008), Iliescu (2008), Rizescu (1962), Constantinescu-Dobridor (1972), Vasilescu (2012) -în cercetările sale de sintaxă, Diaconescu (1995, p. 58) include și cumulul de informație semantică pe lângă latura sintactică a construcțiilor corelative, explicând necesitatea utilizării lor la nivelul frazei: "tot sub impulsul factorilor de natură stilistică, acționați de nevoia de reliefare, de explicitare a conținutului raportului de subordonare sau de coordonare, apar, în structura sintactică, mai cu seamă la nivelul frazei, construcțiile corelative".…”