Clinicopathologic findings in gynecologic proliferations of the appendix

Ectopic decidua of the appendix: a case report

“…In addition, there are a small number of cases of ectopic decidua in non-pregnant or post-menopausal women, in whom an organizing corpus luteum, ovarian stromal cells, and adrenal-derived progesterone may be involved [1,8,9]. In our search using "decidua or deciduosis", "appendix" and "pregnancy as keywords for case reports or case series of ectopic decidua of the appendix written in English in PubMed from 1966 to October 2020, 23 cases were reported to date (Table 1) [8][9][10][11][12][13][14][15]. The reported age and onset ranged from 18-40 years and 18-40 weeks gestational age.…”

"Ectopic decidua of the appendix "

“…Fiziologic aceste modificări au loc la nivelul endometrului asociate cu implantarea unui blastocist, prin urmare, această structură va deveni "partea uterină a placentei" și va asigura fluxul sanguin pe parcursul sarcinii [10,20]. Ectopia deciduală (ED) este definită drept prin aglomerare de celule deciduale, analoge cu cele ale caducei, localizate în afara endometrului [1][2][3][4][5][6][7][8][9][11][12][13][14][15][16][17][18][19][20], menționată în premieră de către Walker în 1887 [19]. Conform Kaneko M et al [2], ectopia deciduală glandulară este subclasificată ca endometrioză decidualizată, în timp ce, ED fără glande se menționează ca deciduoză.…”

“…Mai mult decât atât, în literatura de specialitate au fost descrise cazuri de ED la femeile care nu sunt însărcinate ca o consecință a administrării preparatelor medicamentoase ce conțin progesteron [11,18,21,23]. De la prima descriere în 1887 de către Walker [19] a deciduei ectopice până în prezent în literatura de specialitate au fost raportate până la 150 de cazuri [5], fiind cel mai frecvent afectate organele genitale interne, cum ar fi: uterul [5,18,22,25] și anexele [5,22,26,27]. Pe de altă parte au fost menționate și localizări excepționale: organele abdominale și peritoneu, prezentând semnele clinice de hemoperitoneu sau similare cu carcinomatoza abdominală [5, 17, 23, 24, 28 -36, 38, 40, 45, 46], intestinul [5,16,21,37], spațiul retroperitoneal [38][39][40], vezica urinară [11,41,42], pielea [22], precum și plămânii, cauzând pneumo-și/sau hemotorace [43][44][45].…”

“…De la prima descriere în 1887 de către Walker [19] a deciduei ectopice până în prezent în literatura de specialitate au fost raportate până la 150 de cazuri [5], fiind cel mai frecvent afectate organele genitale interne, cum ar fi: uterul [5,18,22,25] și anexele [5,22,26,27]. Pe de altă parte au fost menționate și localizări excepționale: organele abdominale și peritoneu, prezentând semnele clinice de hemoperitoneu sau similare cu carcinomatoza abdominală [5, 17, 23, 24, 28 -36, 38, 40, 45, 46], intestinul [5,16,21,37], spațiul retroperitoneal [38][39][40], vezica urinară [11,41,42], pielea [22], precum și plămânii, cauzând pneumo-și/sau hemotorace [43][44][45]. Respectiv, ectopia deciduală a apendicelui (EDA) a fost limitată la câteva rapoarte de caz și serii de cazuri foarte mici [5,7,16], în total fiind publicate 31 de cazuri.…”

“…Pe de altă parte au fost menționate și localizări excepționale: organele abdominale și peritoneu, prezentând semnele clinice de hemoperitoneu sau similare cu carcinomatoza abdominală [5, 17, 23, 24, 28 -36, 38, 40, 45, 46], intestinul [5,16,21,37], spațiul retroperitoneal [38][39][40], vezica urinară [11,41,42], pielea [22], precum și plămânii, cauzând pneumo-și/sau hemotorace [43][44][45]. Respectiv, ectopia deciduală a apendicelui (EDA) a fost limitată la câteva rapoarte de caz și serii de cazuri foarte mici [5,7,16], în total fiind publicate 31 de cazuri.…”