Introducere: De-a lungul timpului, tratamentul cancerului rectal a evoluat semnificativ prin utilizarea sporită a radiochimoterapiei neoadjuvante. Material şi metoda: Ghidul P.I.C.O.S a fost utilizat pentru a structura întrebările şi topica cercetării în vederea obţinerii validităţii clinice. Rezultatele obţinute au fost filtrate conform ghidului PRISMA. Rezultate: Am identificat un număr de 42 de lucrări, după screeningul acestora, au rămas 27 pentru a completa cercetarea. Discuţii: Există un interes crescut faţă de managementul neoperator al cancerului rectal întrucât până la 25% dintre pacienţii supuşi unui regim de radiochimioterapie preoperatorie au demonstrat răspuns patologic complet (absenţa celulelor tumorale pe specimenele rezecate). Aceste informaţii conduc la ideea atrăgătoare că, în unele cazuri, intervenţia chirurgicală poate fi evitată. Din nefericire, există o lipsă de date de calitate pentru a susţine această nouă tendinţă. Datorită interesului recent crescut a fost creată o bază de date internaţională în care pacienţii aflaţi în perioada de w&w pot fi înscrişi şi monitorizaţi. Până în prezent, baza de date conţine peste 900 de pacienţi. De asemenea, sunt în curs de finalizare studii prospective de calitate. Concluzii: Cu toate aceste eforturi recente, utilizarea pe scară largă Abstract Introduction: Over time, the management of rectal cancer has undoubtedly evolved with the use of neoadjuvant radiochemotherapy. Material and method: The P.I.C.O.S guidelines were used to structure the questions and the research topic as to attain clinical validity. The results of the research were filtered in accordance with the PRISMA checklist. Results: We identified 42 papers. After screening 27 papers were used to complete the analysis. Discussion: There is an increased interest towards the non-operative management of rectal cancer, as up to 25% of patients with preoperative radiochemotherapy have demonstrated complete pathological response (absence of tumor cells on the operative specimens). This information leads to the tantalizing idea that in some cases, surgery can be avoided. Unfortunately, there is a lack of quality data to support this view. Due to increased interest in this subject, an international database in which patients with w&w therapy can be enrolled and monitored. Up to now, the database contains over 900 patients. Also, quality prospective trials are emerging. Conclusion: Even with all these recent efforts, the wide-use of this therapy is precluded due to the absence of a standardized evaluation of these patients in the follow-up period.