Patologiile cardiovasculare reprezintă un subiect pe larg discutat în secolul 21. Totuși, în urma multiplelor studii efectuate asupra cardiomiopatiei hipertrofice (CMPH), unele aspecte, în special ce țin de tratament au rămas neelucidate. Cardiomiopatia hipertrofică este definită ca „o anormalitate structurală și funcțională care nu se nu se caracterizează prin limitarea circulației coronariene sau situații anormare de încărcare a cavităților inimii” [1]. În urma analizei studiilor efectuate în America de Nord, Europa, Asia și Africa, s-a observat o mărire inexplicabilă a grosimii ventriculului stâng (VS), cu o incidență în rândul adulților de 0,02 – 0,23%, aceasta prezentând cea mai des întâlnită afecțiune cardiacă de origine genetică. Cea mai periculoasă complicație a CMPH este moartea subită cardiacă (MSC), aceasta fiind și cauza principală de MSC în cadrul persoanelor de vârstă tânără. Actualmente există mai multe metode de tratament, însă nu este stabilit care este cea mai eficientă, luând în calcul multitudinea de aspecte ale bolii [1,2,3].