Introducere: Nu s-a ajuns la nici un consens în ceea ce priveşte tehnicile de tratament ale bolii pilonidale sacrococcigiene (PD). Tehnicile chirurgicale preferate sunt procedurile Karydakis (KP) şi clapa Limberg modificată (MLF). Din cauza perioadei lungi de urmărire a pacienţilor şi a timpului îndelungat până la reluarea activităţilor zilnice, complicaţiile postoperatorii crează un disconfort puternic. Prin prezentul studiu ne-am propus să determinăm factorii de risc pentru posibile complicaţii şi mai ales recurenţa la pacienţii care sunt supuşi tratamentului chirurgical pentru PD. Metode: Acesta este un studiu retrospectiv de şapte ani, care a fost realizat în perioda ianuarie 2011-ianuarie 2018, în cadrul căruia au fost evaluaţi opt sute patruzeci şi unu de pacienţi. Aceeaşi tehnică-aceeaşi abordare chirurgicală a fost folosită pentru toţi pacienţii implicaţi. Toate cazurile au fost împărţite în două grupuri: KP (n = 417) şi MLF (n = 424). Rezultate: Nu s-a găsit nicio diferenţă semnificativă între grupurile KP şi MLF în ceea ce priveşte vârsta, sexul, IMC, fumatul, istoricul drenării acute de abces (HAAD), momentul eliminării suturii, perioada de urmărire, seromul, hematomul, dehiscenţa, infecţia rănilor (WI), durere şi recurenţă. În acest studiu, perioada de urmărire a pacienţilor a fost de 48,6 ± 21,4 luni în grupul KP şi 48,2 ± 21,7 luni în grupul MLF (medie ± SD). S-a constatat că scorul American Society of Anesthesiologists (ASA) a fost mai mare în grupul KP. În timp ce durata medie a operaţiei (DO) a fost mai scurtă în grupul KP, perioada de îndepărtare a scurgerii, perioada de