RezumatÎn urmă cu câteva decade, substituţia esofagiană se adresa în special cazurilor de stenoze esofagiene postcaustice; actual, reconstrucţia şi-a lărgit paleta indicaţiei şi pentru alte domenii din patologia esofagiană benignă (tulburări motorii severe, acalazie multi-recidivată, stenoze peptice, etc.) dar a devenit şi un timp final cvasi-obligatoriu în exereza esofagiană pentru cancer ori de câte ori gestul este posibil. Tehnicile de reconstrucţie esofagiană ce folosesc potenţialul visceral al stomacului, indiferent de indicaţie şi varianta tehnică aleasă, rămân o metodă valoroasă şi eficace. O serie de argumente redutabile pledează pentru un tip sau altul de grefon gastric: factori anatomici mai mult decât convenabili (vascularizaţie, lungime suficientă, structură parietală competentă pentru sutură, etc.) şi un act operator sustenabil (durată, abord, complexitate timpi operatori, tulburări digestive post-grefare, funcţionalitate postterapeutică, etc). Opţiunea pentru o tehnică sau alta, dincolo de argumente patologice, trebuie să ţină cont de funcţionalitatea la distanţă, cu evident impact pe status-ul metabolic şi calitatea vieţii. Deci putem argumenta funcţional un montaj gastric sau altul funcţie de acest criteriu? În final, dovada unei rezolvări adecvate este relativ facil de apreciat: a fost restabilită deglutiţia şi dacă da, rezultatul s-a menţinut în timp? Pentru cazurile oncologice evaluarea trebuie să ţină seama şi de criteriul cronologic al ratei de supravieţuire postoperatorii. Metodă: Lotul evaluat statistic s-a întins pe perioada 1981 -2016 şi a cuprins un număr de 268 de pacienţi operaţi pentru stenoze esofagiene, repartizaţi în funcţie de etiopatogenie şi indicaţie în 201 de reconstrucţii pentru cauze stenotice post-caustice şi 67 pentru substituţie post-ablativă de cauză neoplazică. Tehnicile utilizate pentru evaluarea funcţională la distanţă au cuprins: prânz radio-opac, ex.endoscopic + biopsie, iar la cazuri cu modificări evidente pH-metrie/24h şi manometrie şi excepţional scintigrafie cu alimente marcate. Rezultate: Au fost identificate două tipuri de probleme: un tip particular de disfuncţie neuromotorie a substitutului esofagian la 6 pacienţi (1 reconstrucţie tip Gavriliu şi 5 cu tot stomacul Nakayama), evacuarea grefonului fiind dificilă, întârziată, cu stază importantă şi disconfort alimentar (vărsături, inabilitatea alimentaţiei, fenomene aspirative) respectiv o patologie de reflux -8 bolnavi, fiind argumentată de o simptomatologie specifică, de prînzul baritat, de examenul endoscopic şi de examen-ul pH-metric. Refluxul avea un caracter alcalin la 7 pacienţi, toţi cu piloroplastie, 5 cu tot stomacul şi 2 cu procedeu Akiyama iar la 1 caz cu procedeu Gavriliu refluxul era acid. Concluzii: Stomacul este o obţiune redutabilă în substituţia esofagiană. În ceea ce priveşte rezultatele la distanţă se constată o funcţionalitate bună, cu un status metabolic rezonabil. Cele două fenomene de care depinde funcţional grefonul -activitate secretorie şi activitate motorie -par a se restabili odată...