Receptarea literaturilor iugoslave și ulterior a literaturii sârbe în România reprezintă o temă de un interes constant pentru slaviștii (sârbiștii) din România, condiționată, fără îndoială, și de contextul istoric, politic, social, lingvistic și cultural de-a lungul timpului. Lucrarea tratează problematica traducerilor textului literar din spațiul ex-iugoslav în general și sârbesc în special, fiind o prezentare a fenomenului traductologic din perspectivă diacronică și sincronică. Lucrarea cuprinde mai multe aspecte: aspecte lingvistice preliminare, panorama traducerilor literare de-a lungul timpului, rolul editurilor și criteriile de selecție a lucrărilor care urmează a fi traduse, statutul traducătorului de ieri și de azi, cenzura politică și economică, tendințe în traductologie, instituțiile și organismele de cultură care susțin actul de traducere, problemele actuale cu care se confruntă traducătorul, noi provocări în viitor pentru tinerii traducători. Fără a oferi doar o listă completă a celor mai "receptați" autori sârbi în spațiul cultural românesc (Ivo Andrić, Milorad Pavić, Miloš Crnjanski, Danilo Kiš, Vasko Popa, Branislav Nušić ș.a.), lucrarea se analizează ecoul operelor acestora, cronicile ori semnalele aferente în periodicele și publicațiile literare din România care au promovat de-a lungul timpului literatura ex-iugoslavă, respectiv cea sârbă. Fără a avea pretenția unei abordări exhaustive, lucrarea se dorește a fi o radiografiere obiectivă a receptării literaturii sârbe în România care, pe lângă informațiile sintetice oferite, sperăm să suscite interes și o temă de proiecte comune.Cuvinte-cheie: traductologie, traducere literară, receptarea prin traduceri, literatura sârbă, instituționalizarea traducerilor, statutul traducătorului 1. Preambul Problema receptării literaturilor iugoslave și ulterior a literaturii sârbe în România reprezintă o temă de cercetare importantă pentru slaviștii (sârbiștii) din