The Media On Media-Induced Language Change

2020

Self Cite

This paper distinguishes three phases in the popularization of linguistic relativity: the phase initiated by Benjamin Lee Whorf himself; a second phase during which linguistic relativity was formulated and tested as a research hypothesis; and the current phase during which language-relativistic assumptions have penetrated the mass media. To diagnose the spread of relativistic assumptions, 560 articles in both English and Greek print and electronic media were considered. The articles were published over the period 2010–2019. They fall, roughly, into eighteen categories. Some of the articles report explicitly on linguistic relativity research, while others presuppose language-relativistic ideas in handling issues as disparate as the effectiveness of managerial discourse, the appropriateness of political correctness, or the possibility of communicating with aliens. The large number of article categories as well as the tacit assumption of linguistic relativity in a growing number of articles are indicators of how popular linguistic relativity has become in folk-linguistic discourse.

Section: A Corpus Of Mediatic Textsmentioning

confidence: 99%

Popularizing linguistic relativity

2020

Self Cite

“…Dezbaterile lingvistico-ideologice au continuat mult după rezolvarea oficială a "Chestiunii limbii" (Moschonas, 2001a(Moschonas, , 2009(Moschonas, , 2014. Unele au reafirmat și au reactualizat vechea prăpastie dintre variantele katharevousa și demotică.…”

Section: Repertoriiunclassified

“…Cu alte cuvinte, regula nu poate fi accesibilă vorbitorului de rînd. Atragem atenția și asupra tonului acuzator din remarcile introductive ale lui Lupourlis: Lypourlis se arată preocupat de discursul public și îi dojenește pe profesioniștii din media pentru uzul lor lingvistic (despre cum a ajuns uzul din media să fie ținta prescriptivismului, v. Moschonas, 2014).…”

Section: Study 4: Nazalizarea îN Vorbirea Din Mediaunclassified

De la norme lingvistice la o Limbă Standard: Cazul limbii grecești moderne

2019

Self Cite

Studiul de față urmărește schimbările din varianta standard a limbii plecînd de la schimbările de la nivelul multiplelor norme ale acestei variante. Are în vedere mai ales procesul continuu de standardizare a limbii grecești moderne și pune în discuție: a) schimbarea inițială în privința planificării lingvistice, ce a cuprins trecerea de la codificarea limbii grecești moderne propusă de Jannnis Psycharis spre o codificare mai „permisivă” propusă de Manolis Triandaphyllidis; b) propagarea normelor lingvistice la nivelul maselor prin presă și prin mijloace electronice, după promulgarea legii privind „Chestiunea Limbii Grecești”; c) procesul „de-idiologizării” sau „naturalizării” normelor; d) un relativ recent caz de stilizare a unei forme lingvistice intens recomandate ca normă (nazalizarea consoanelor oclusive sonore), situație care probabil că reprezintă o nouă fază a procesului de standardizare. Cele patru cazuri de norme variabile sînt discutate în interiorul teoriei performative a standardizării. Am recurs la abordarea întemeiată pe studiul de corpus, urmărind instanțe corective (acte metalingvistice de limbaj, de tipul: „nu se va spune, nici nu se va scrie X; se va spune și se va scrie Y”) și permisive („se poate spune sau scrie atît X, cît și Y, cu condiția ca C”). Asemenea triplete apar în texte care prescriu uzul lingvistic. Am luat în considerare mai multe tipuri de texte: gramatici oficiale, articole de cultivare a limbii apărute în presă, emisiuni de radio și televiziune, ghiduri de exprimare adresate atît publicului larg, cît și profesioniștilor care lucrează în media. Am arătat că instanțele permisive și/sau corective formează repertorii care se schimbă de-a lungul timpului. Asemenea schimbări la nivelul normelor lingvistice produc schimbări la nivelul limbii standard. În concordanță cu teoria performativă, limbile standard sînt supuse restandardizării pe măsură ce normele lingvistice sînt supuse redefinirii. Schimbările de la nivelul repertoriilor corective sînt mărturii ale unui proces de continuă standardizare a limbii grecești moderne. Acest proces apare ca fiind mediat, i.e., a influențat și a fost influențat de practici prescriptive din mediul tipărit și al comunicării electronice de masă.

“…Language-ideological debates continued well after the official resolution of the "Language Question" (Moschonas, 2001a(Moschonas, , 2009(Moschonas, , 2014. Some debates presupposed and reproduced the old cleavage between katharevousa and demotic.…”

Section: Repertoriesmentioning

confidence: 99%

“…In other words, the rule cannot be accessible to the ordinary speaker. The accusatory tone of Lupourlis's introductory remarks should also be pointed out: Lypourlis seems to be concerned about public discourse and he reproaches media professionals for their usage (on how media usage has become the target of prescriptivism, see Moschonas, 2014).…”

Section: Study 4: Nasalization In Media Talkmentioning

confidence: 99%

From language standards to a Standard Language: The case of Modern Greek

2019

Self Cite

This study looks for changes in a standard variety through changes in that variety’s standards. It concentrates on the continuing process of the standardization of Modern Greek and it discusses: a) an inaugural change in status planning involving the shift from Jannis Psycharis’s codification of Modern Greek to a more “permissive” codification by Manolis Triantaphyllidis; b) the propagation of linguistic standards on a mass scale through the print and electronic media after the resolution of the “Greek Language Question”; c) the process of “de-ideologization” or “naturalization” of the established norms; d) a relatively recent instance of stylization of a certain highly prescribed variant (nasalization of voiced stops), which possibly marks a new phase in the standardization process. The four cases of changing standards are discussed under a performative theory of standardization. A corpus-driven approach is employed that concentrates on correctives (metalinguistic speech acts of the type: “one should neither say nor write X; instead, one should say or write Y”) and permissives (“one may say or write either X or Y provided that C”). Such triplets are located in texts that prescribe on language usage. A variety of such texts is taken into consideration: institutional Grammars, advice columns in the Greek newspapers, relevant radio and television broadcasts, Style Guides addressed both to the general public and to the media professionals. It is shown that correctives and/or permissives form repertories that change over time. Such changes in language standards account for changes in the standard language. According to the performative theory, standard languages are subject to restandardization as language standards are subject to redefinition. The changes in corrective repertories bear testimony to a process of a continuing standardization of Modern Greek. This process is shown to be mediated, i.e. it has affected and has been affected by prescriptive practices in the print and electronic media.