The relationship between autonomy support and structure in early childhood nature-based settings: Practices and challenges

Abstract

From a Self-Determination Theory perspective, children are expected to grow according to innate tendencies in supportive environments, such as nature-based educational settings. The role of the practitioner is generally viewed as facilitative in these contexts. We report findings from a qualitative study with a sample of 18 UK-based outdoor educational practitioners. We asked them to respond to four hypothetical situations with differing levels of required intervention. Our purpose was to examine the extent of autonomy support and structure that they would hypothetically provide to the children in each of these different scenarios, and even uncover possible tensions in the application of autonomy support and structure. Our analysis suggests that, in situations of low interventional requirement, practitioners could understate structure and autonomy support and, in situations of high interventional requirement, prioritize structure over autonomy support. The challenge for practitioners that was revealed in this research, as well its implications, are discussed.

Study Regarding the Dimensions of Personal Autonomy Among Students Aged 13-14 Years Old

“…At an initial stage, it is necessary to take the students' perspective; at a middle stage, to vitalise inner motivational resources and offer a rationale for an activity; at a later stage, to display patience, acknowledge negative affect and rely on informational, non-controlling language to engage the child in an activity. As can easily be deduced, autonomy support is by no means a passive form of noninterference but an active and purposeful effort by the educator to tap into children's interests to constructively engage them in self-growing activities (Arvanitis et al, 2023).…”

“…Children's autonomy should be achieved in stages during school education, as follows: in the first stage, it is necessary to identify the students' perspectives, continuing with the teaching of intrinsic motivational resources and the child's involvement in activities based on information language. As can be easily deduced, autonomy support is not a passive form of intervention but an active and intentional effort by the practitioner to reach children's interests and constructively engage them in self-education activities (Reeve, 2016;Arvanitis et al, 2023).…”

“…În etapa inițială, trebuie să se ia în considerare perspectiva elevilor; în etapa intermediară se pune accentul pe resursele motivaționale interne și pe fundamentele activităților; în etapa ulterioară, procesul se axează pe răbdare, recunoașterea dispozițiilor negative și utilizarea unui limbaj cu scop informațional, fără a încerca să controlăm adolescentul, ci doar să-l includem într-o activitate. După cum se observă, sprijinirea autonomiei nu constituie o formă pasivă de neimplicare, ci un efort activ și intenționat al educatorului, care se concentrează pe explorarea intereselor adolescenților pentru a-i implica în mod constructiv în activități care săi ajute în procesul de creștere și dezvoltare (Arvanitis et al, 2023).…”

“…Autonomia copiilor trebuie realizată etapizat în perioada educației școlare, astfel: într-o primă etapă, este necesar să identificăm perspectivele elevilor, continuând cu educarea resurselor motivaționale intrinseci și cu implicarea copilului în activități bazate pe limbaj informațional. După cum se poate deduce cu ușurință, susținerea autonomiei nu este o formă pasivă de intervenție, ci un efort activ și intenționat al educatorului, care urmărește să atingă interesele copiilor pentru a-i implica în mod constructiv în activități de autoeducare (Reeve, 2016; Arvanitis et al, 2023).…”