Chirurgia reprezintă singura şansă de supravieţuire pe termen lung pentru pacienţii diagnosticaţi cu colangiocarcinom perihilar. Rezecţia cu viză curativă a cunoscut de-a lungul anilor îmbunătăţiri semnificative, pornind de la rezecţia doar a căii biliare principale şi ajungând la proceduri chirurgicale complexe ce includ limfodisecţia loco-regională, rezecţii hepatice majore şi, uneori, rezecţii vasculare asociate. Acest tip modern de abord chirurgical a dus la îmbunătăţirea substanţială a supravieţuirii acestor pacienţi, în pofida unei rate mari de complicaţii postoperatorii. În Europa şi America, rezulatele iniţiale ale acestui tip complex de abord chirurgical incluzând rezecţii hepatice majore au fost dezamăgitoare deoarece s-au asociat cu rate ale mortalităţii postoperatorii inacceptabil de mari. Astăzi, mortalitatea după rezecţia colangiocarcinoamelor perihilare a scăzut semificativ, dar totuşi rata mortalităţii în centrele din Europa şi America rămâne mai mare decât rata raportată în centrele din Estul Asiei. Aceste diferenţe de rezultate între centrele din Europa-America şi Estul Asiei nu sunt explicate doar prin diferenţele de abord terapeutic dar şi de caracteristicile diferite ale pacienţilor din cele două părţi ale lumii. Rezecţia în bloc a lobului caudat ca parte a rezecţiilor radicale pentru colangiocarcinoame perihilare a fost introdusă în practica clinică de mai bine de trei decenii. Susţinerea rezecţiei de lob caudat se bazează pe modalitatea de răspandire locală a acestui tip de tumori precum şi pe faptul că invazia de lob caudat este un fapt frecvent întâlnit în acest tip de tumori. Rezecţia de lob