Obiective. În acest studiu, am investigat dacă măsurătorile NIRS înainte şi după transfuziile de concentrat eritrocitar pot răspunde la întrebarea: a reprezentat transfuzia un beneficiu? Pot fi utile măsurătorile derivate din NIRS în identificarea unor criterii mai obiective pentru ghidurile de transfuzie? Material şi metodă. Studiu prospectiv, observaţional ce s-a derulat în perioada iulie 2017 – martie 2018 într-un centru terţiar de terapie intensivă . A înrolat 44 de prematuri cu greutatea ≤1.250 g şi vârstă gestaţională ≤30 săptămâni, care au fost randomizaţi în funcţie de transfuzia de CE în grup transfuzat (n = 29) şi grup netransfuzat (n = 15). Prematurii care au necesitat transfuzie au fost monitorizaţi NIRS, pretransfuzional (monitorizare continuă 24 de ore), în timpul transfuziei, şi 24 de ore după transfuzie. Pacienţii netransfuzaţi au fost de asemenea monitorizaţi cu pulsoximetrie regională cerebrală la o vârstă postnatală şi în condiţii clinice asemănătoare grupului transfuzat. Rezultate. Valorile oximetriei cerebrale şi sistemice au avut valori comparabile la cele cele două grupuri atunci când s-au comparat rezultatele dinaintea transfuziei.Legat de efectul transfuzional se observă o creştere semnificativă a oxigenării tisulare cerebrale (CrSO2) chiar în timpul transfuziei, efect ce se menţine timp de 24 de ore: medie CrSO2 80±2, p value 0,019. De asemenea valorile fracţiei de extracţie a oxigenului tisular cerebral încep să scadă în timpul transfuziei, şi se menţin scăzute şi în următoarele 24 de ore 0,22±0,05 vs 0,15±0,02 – p value <0,013. Concluzii. Transfuzia de CE la prematurii cu greutate foarte mică stabili clinic are ca rezultat creşterea tranzitorie a CrSO2 şi scăderea tranzitorie a FTOE. Putem folosi fracţia de eliberare a oxigenului tisular - FTOE - ca indicator al nevoii de transfuzie alături de valoarea hematocritului şi semnele clinice.

No abstract

Facility location problems (FLPs) are one of the most studied problem classes in supply chain management. However, despite the high number of research outputs, complex FLPs with large decision spaces and multi-objective formulations remain hard to solve. In this paper we introduce a multi-objective mathematical model for the FLP in personalised medicine, and apply a multi-stage algorithmic approach to solve it. In this case, the supply chain is circular and follows an on-demand and batch specific approach where the patient is also the donor. We solve the problem in a multi-stage manner, each stage optimising a sub-space of the larger decision space. In each stage we free up more decision variables to optimise, until eventually all decision variables defining the complete problem are made available for optimisation. A variant of the NSGA-II algorithm is used as solution method to solve both the complete problem and the different problem stages. Our results suggest that the multi-stage approach is able to find better solutions when compared to an approach that is given an equivalent number of evaluations but optimises the complete problem at once.

Obiective. Studiul actual încearcă să răspundă la întrebarea dacă eritropoietina poate fi administrată "precoce" (înainte ca prematurul să ajungă la opt zile de vârstă postnatală), în scopul de a preveni sau a reduce nevoia de transfuzii. Obiectivele secundare sunt observarea eficienţei şi siguranţei administrării precoce a eritropoietinei în reducerea comorbidităţilor specifice acestei vârste de gestaţie. Material şi metodă. Studiu clinic randomizat, prospectiv ce a inclus 109 prematuri cu vârsta de gestaţie ≤ 30 săptămâni şi greutate ≤ 1.250 grame născuţi în intervalul ianuarie 2018-iunie 2019. Intervenţia terapeutică a constat în administrarea "precoce" a eritropoietinei în primele 7 zile de viaţă, concomitent cu un preparat oral de fier. În funcţie de administrarea de eritropoietină (EPO) prematurii din studiu au fost împărţiţi în grupul EPO (n-40) şi un grup de control (n-69) care nu a primit decât preparatul oral de fier. Rezultate. Se observă o scădere mai abruptă a hemoglobinei şi hematocritului la grupul de control începând cu săptămâna a 4-a (~28 zile) până la 7 săptămâni, valorile ajungând să fie sensibil egale la externare. În ceea ce priveşte media numărului de transfuzii, aceasta a fost de 1,1±0,7 la grupul EPO versus 1,5±1,2 la grupul de control, p = 0,25. Au existat diferenţe semnificative statistic între mediana volumului de sânge transfuzat între cele două grupuri: 35,4±19,3 ml la grupul EPO versus 53,5±23,8 ml la grupul de control, p = 0,045. Nu a existat o influenţă a administrării EPO asupra apariţiei hemoragiilor cerebrale (X 2 = 0,86, p = 0,38), asupra mucoasei intestinale (X 2 = 2,89, p = 1,23) sau a ţesutului pulmonar (X 2 = 0,7, p = 1). Administrarea EPO nu a influenţat incidenţa retinopatiei de prematuritate (X 2 = 0,42, p = 0,59). Concluzii. În studiul nostru, iniţierea precoce a eritropoietinei (EPO) la vârstă mai mică de opt zile a redus necesitatea transfuziilor cu 0,5 transfuzii/pacient. Volumul total (ml/ kg/pacient) de sânge transfuzat a fost redus cu 18 ml. Nu am putut dovedi efectele noneritropoietice ale EPO.

No abstract