A fi antreprenor, remarca profesorul Dumitru Sandu, înseamnă "să înveţi un rol nou care este departe de ceea ce comunismul a propus sau, mai exact spus, a impus, ca model de socializare", a învăţa un rol nou într-un mediu nefavorabil reprezentând "marea provocare a antreprenorilor rurali din România" [5].În termeni economici, antreprenorul este o persoană fizică autorizată sau persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau persoane juridice, organizează o societate comercială, denumită întreprindere, în vederea desfăşurării de acte de comerţ.Proprietate a antreprenorului, societatea comercială (întreprinderea, firma) este o formă de organizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial şi autorizată, în condiţiile legii, să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestarea de servicii, din vânzarea acestora pe piaţă, în condiţii de concurenţă.Buna funcţionare a unei societăţi comerciale sau firme este determinată de asigurarea resurselor umane, financiare, materiale şi informaţionale necesare, de existenţa unei baze materiale (clădiri, spaţii de producţie, depozitare etc.), de echipamente (utilaje, instalaţii, aparatură), de active corporale şi necorporale, în concordanţă cu profilul, natura şi amploarea obiectivelor sale propuse [3].Dar, buna funcţionare a unei societăţi comerciale mai depinde şi de climatul socioeconomic general în care se desfăşoară activitatea economică precum şi, considerăm noi, de aspiraţiile spre câştig ale antreprenorilor.Pentru a reflecta diversitatea antreprenoriatului la nivel regional (Munţii Apuseni), obiectul cercetărilor noastre l-au constituit firme care îmbracă una dintre următoarele forme juridice: □ Persoane fizice (PF); □ Asociaţii familiale (AF); □ Societăţi cu răspundere limitată (SRL); □ Societăţi pe acţiuni (SA).Cele mai simplificate forme de organizare a unei firme sunt persoana fizică (PF) şi asociaţia familială (AF).Societăţile cu răspundere limitată (SRL) au deja un caracter complex. Capitalul social este divizat în părţi sociale netransmisibile decât cu acordul asociaţilor iar răspunderea este limitată la nivelul aportului de capital. Părţile sociale pot aparţine şi unui singur asociat, iar capitalul social minim necesar înfiinţării este prin lege mai redus decât al societăţilor pe acţiuni.