Introducere: pacientul cu diabet zaharat prezintă o susceptibilitate crescută la infecţii, cu potenţial evolutiv negativ conducând la o morbiditate şi mortalitate crescute faţă de populaţia generală. Cauza este reprezentată de alterarea mecanismelor imune de apărare, mediul hiperglicemic conducând la alterarea funcţiei neutrofilelor, supresia sistemului antioxidant şi a activităţii umorale, micro şi macroangiopatia sistemică, neuropatia, deprimarea activităţii antibacteriene a tractului genitourinar şi digestiv. Infecţiile localizate la nivelul părţilor moi (tegument, fascii şi aponevroze, ţesut subcutanat, muşchi) la pacientul diabetic necesită o abordare medico-chirurgicală complexă în care tratamentul chirurgical agresiv trebuie să fie completat de echilibrare metabolică şi antibioterapie susţinută. Material şi Metodă: aceste particularităţi vor fi expuse şi analizate într-un studiu descriptiv retrospectiv realizat în Clinica de Chirurgie Generală "I. Juvara" a Spitalului Clinic Dr I. Cantacuzino în perioada 2013-2017, care a urmărit tipul leziunilor, localizarea acestora, germenii implicaţi, comorbidităţile, parametrii bioumorali, tratamentul antibiotic şi chirurgical precum şi evoluţia postoperatorie. Studiul nu include pacienţii cu infecţii localizate la nivelul piciorului diabetic. Rezultate: Au fost identificaţi 150 de pacienţi diabetici cu infecţii de părţi moi localizate la nivelul membrului superior, gambei, coapsei, perineului, peretelui abdominal şi toracic. Cea mai frecventă localizare s-a regăsit la nivelul membrului inferior (54%). Prezenţa acestor infecţii a fost mai mare la bărbaţi (55%), iar decada de