În cursul campaniilor din anii 2019– 2020, cercetarea nivelurilor eneolitice s‑a desfăşurat în secţiunea 11, situată în partea de NV a sitului de la Pietroasa Mică – Gruiu Dării. Au fost identificate şi cercetate zece complexe arheologice eneolitice : C113 şi C295 (resturi de construcţii incendiate) ; C295a („aglomerare” de materiale arheologice) ; C298 (grupare de pietre dispuse circular) ; C296– 297 şi C299– 302 (gropi şi/ sau alveolări). În cele două campanii a fost continuată şi finalizată cercetarea unor complexe pre‑ şi protoistorice care au secţionat câteva dintre amenajările eneolitice menţionate : C293 (groapă identificată în caroul C), C275 (şanţ de fundaţie observat pe toată lungimea S11 şi care intră în profilele de NE şi SV) – ambele atribuite epocii bronzului ; C204 (caroul D) şi C229 (caroul B) – gropi atribuite epocii fierului. Observaţiile stratigrafice au evidenţiat existenţa, în cadrul depunerii eneolitice, a două niveluri (N. 1 şi N. 2) cu o grosime medie de cca. 35– 45 cm. În N. 1 (nivelul eneolitic superior) au fost identificate complexele 113, 295, 295a şi 296, iar la baza N. 2 (nivelul eneolitic inferior) au fost observate complexele 297– 302. În depunerile eneolitice din S11 au fost descoperite materiale arheologice numeroase şi variate : fragmente ceramice (Cucuteni B2 laolaltă cu Cernavoda Ic) ; recipiente întregi sau întregibile ; plastică zoomorfă şi antropomorfă ; greutăţi din lut ; unelte din materii dure (piatră, os şi corn de cervide) ; podoabe şi/ sau pandantive ; piese diverse cu funcţionalităţi incerte. Nivelurile eneolitice mai conţineau, amestecate cu artefactele amintite, resturi osteologice de animale, depuneri răzleţe sau aglomerări de pietre şi o cantitate foarte mare de chirpici arşi. Au fost prelevate 1380 de resturi scheletice de animale, respectiv 889 din nivelul 1 și 491 din nivelul 2. Materialul arheozoologic este tipic resturilor menajere (Tab. 1), cu urme de tranșare, ardere, dinți de carnivore și de rozătoare. Cu excepția câtorva fragmente ce provin de la păsări, materialul este reprezentat de mamifere, preponderent domestice. Dintre speciile domestice, predomină, în ambele niveluri, ovicaprinele și vita domestică. Porcul și câinele contribuie cu foarte puține resturi. Animalele sălbatice sunt prezente cu puține fragmente ce provin de la cerb, căprior, mistreț, vulpe, iepure și un rozător de talie mică, probabil popândău. Pe lângă oasele de mamifere, au fost descoperite și 15 oase de păsări, majoritatea de talie mare, din categoria gâștei sau dropiei. Economia animalieră era axată pe ovicaprine și vite, porcul având un rol foarte mic. Sunt dovezi că și câinele era consumat. Vânătoarea este slab reprezentată.

Cercetările arheologice efectuate în perioada 2011-2013 la Bodești au verificat și confirmat unele date cunoscute anterior cu privire la locuirea preistorică de aici. Situl s-a format în urma locuirilor cucuteniene succesive (din fazele A, A-B și B), la aspectul actual contribuind și frecventările umane din epoca bronzului (perioadele timpurie și mijlocie).Poziția dominantă a platoului, înconjurat de pante abrupte spre nord, vest și sud, justifică pe deplin alegerea așezării primilor locuitori. Întrucât cercetările arheologice mai vechi au oferit date neclare cu privire la fortificarea artificială a sitului, în 2013 am deschis o secțiune pentru a verifica existența unui presupus șanț de apărare la piciorul pantei de est. A fost descoperit cu acest prilej un segment al unui șanț transversal care barează accesul dinspre terasa învecinată. În punctul în care a fost secționat, șanțul are o deschidere de aproximativ 11 metri și o adâncime de peste 3,5 metri, coborând până în substratul geologic, reprezentat de depozite de marne. Stratigrafia, alături de artefactele descoperite în umplutură la diferite adâncimi, indică mai multe secvențe de umplere (cea mai consistentă fiind-în timpul fazei Cucuteni A).Secționarea în mai multe puncte a acestei structuri de pământ este necesară pentru validarea datelor prezentate.

The aim of this paper is to present a series of discoveries attributed to the Turkic nomadic populations (11th– 12th centuries), resulting from archaeological research conducted in 2018 and 2019 in several burial mounds placed in the localities of Târgșoru Nou and Inotești from Prahova County, as well as Lunca from Buzău county. It includes descriptions of the investigated archaeological features, the results of the anthropological and archaeozoological determinations as well as those of the physico-chemical investigations of some metal artefacts, and absolute chronology dates. Given that artefacts were part of the archaeological features investigated, we briefly present information regarding their analogies and occurrence. These discoveries highlight a time period which is otherwise scarcely known in this region and at the same time add weight to other materials already published during past years.

The rescue research carried out within the site Olteni - Sand Quarry (Site B), between 2005-2012, highlighted the existence of a settlement with dwelling features belonging to the cultures of Linear Pottery, Boian-Giuleşti and Precucuteni, phase I. In this study we present the anthropomorphic figurines attributed to the early Eneolithic discovered in this site, while discussing also the archaeological and chronological contexts from which they originate