ABSTRACT. Leather industry has to cope nowadays with major environmental problems because of the polluting processes. Therefore, increasing the environmental efficiency in the leather sector is the major aim of leather, auxiliary materials and equipment manufacturers. The development of new tanning agents and new technologies is required to cope with the increasingly higher environmental pressure on the current tanning materials and processes such as tanning with chromium salts. This paper presents the main results obtained in the framework of INNOVA LEATHER project. The original contribution of this project in solving the above problems has involved the use of solid titanium wastes (cuttings) resulting from the process of obtaining highly pure titanium (ingots) in the preparation of new tanning compounds intended to increase the environmental efficiency of the leather sector. Also, within the above line, the aim is to obtain wetwhite leather by an organic tanning process in order to reduce chromium in tannery effluent. Another result obtained in the project is valorization of wet white leather waste as raw material for obtaining new biodegradable auxiliaries with application in agriculture, cosmetics and chemicals. KEY WORDS: tanning agents, wet white, FOC leather, waste valorization, cosmetics, soil remediation, sustainable development MATERIALE ªI TEHNOLOGII INOVATOARE PENTRU O PRODUCÞIE DURABILÃ ÎN SECTORUL PIELÃRIE-ÎNCÃLÞÃMINTE REZUMAT. Industria de pielãrie trebuie sã facã faþã în prezent unor probleme de mediu majore datorate proceselor poluante. Prin urmare, creºterea eficienþei de mediu în sectorul de pielãrie este obiectivul major al producãtorilor de piele, materiale auxiliare ºi echipamente. Este necesarã dezvoltarea unor noi agenþi de tãbãcire ºi noi tehnologii pentru a face faþã presiunii de mediu din ce în ce mai mare asupra materialelor ºi proceselor de tãbãcire actuale, cum ar fi tãbãcirea cu sãruri de crom. Aceastã lucrare prezintã principalele rezultate obþinute în cadrul proiectului INNOVA-LEATHER. Contribuþia originalã a acestui proiect la rezolvarea problemelor menþionate mai sus a implicat utilizarea deºeurilor solide de titan (ºpan) rezultate din procesul de obþinere a titanului foarte pur (lingouri) în prepararea unor noi compuºi tananþi cu scopul de a creºte eficienþa ecologicã a sectorului de pielãrie. De asemenea, în acelaºi context, scopul a fost de a obþine piele wet-white printr-un proces de tãbãcire organicã, pentru a reduce cantitatea de crom din efluenþii din tãbãcãrie. Alte rezultate obþinute în cadrul proiectului sunt valorificarea deºeurilor de piele wet-white ca materie primã pentru obþinerea unor noi auxiliari biodegradabili cu aplicaþii în agriculturã, produse cosmetice ºi substanþe chimice. CUVINTE CHEIE: agenþi tananþi, wet white, piele fãrã crom, valorificarea deºeurilor, cosmetice, remedierea solului, dezvoltare durabilã DES MATÉRIAUX ET DES TECHNOLOGIES INNOVANTES POUR LA PRODUCTION DURABLE DANS LE SECTEUR DU CUIR ET DES CHAUSSURESRÉSUMÉ. L'industrie du cuir doit main...

Phenyl-beta-naphthylamine (PBN) used as rubber antioxidant was found to have native fluorescence. A spectrofluorimetric method for determination of PBN in multicomponent mixtures of polymer additives is described. The apparent excitation and fluorescence wavelengths used are 348 and 413.5 nm, respectively. Maximum fluorescence intensity is obtained by irradiating PBN dissolved in ethanol, at room temperature. The fluorescence varies linearly with the concentration of PBN in the range of 0.04-4 microg mL(-1). The accuracy and precision of the method are reported.

ABSTRACT. This paper presents a comparative study regarding the biodegradability of three types of organic tanned leathers: vegetable tanned leather, leather tanned with oxazolidine and leather tanned with resorcinol -oxazolidine, and three types of leather tanned with inorganic tanning agents: based on Chromium (III), based on Ti-Al, based on Ti-Zr. For assessment of leather biodegradation, EN ISO 20200:2005 was used as method. Physical-chemical analyses were performed on leathers at day zero and after 90, 120 and 220 days of composting. The conclusion of the study is that all types of tanned leather studied undergo the biodegradation process, but at different rates. The leather tanned with oxazolidine and vegetable tanned leather are more biodegradable than leathers tanned with resorcinoloxazolidine. The leather tanned with resorcinol-oxazolidine is more stable at biodegradation. KEY WORDS: organic tanned leather, vegetable tanned leather, biodegradation STUDIU COMPARATIV PRIVIND BIODEGRADABILITATEA PIELII REZUMAT. Aceastã lucrare prezintã un studiu comparativ privind biodegradabilitatea a trei tipuri de piele tãbãcitã organic: piele tãbãcitã vegetal, piele tãbãcitã cu oxazolidinã ºi piele tãbãcitã cu rezorcinã-oxazolidinã, ºi a trei tipuri de piele tãbãcitã cu agenþi tananþi anorganici: pe bazã de crom (III), pe bazã de Ti-AI ºi pe bazã de Ti-Zr. Pentru evaluarea biodegradabilitãþii pielii, s-a folosit metoda EN ISO 20200:2005. S-au efectuat analize fizico-chimice ale pielii în ziua zero ºi dupã 90, 120 ºi 220 de zile de compostare. Concluzia studiului este cã toate tipurile de piele tãbãcitã studiate sunt supuse procesului de biodegradare, dar în ritmuri diferite. Pielea tãbãcitã cu oxazolidinã ºi cea tãbãcitã vegetal sunt mai biodegradabile faþã de pieile tãbãcite cu rezorcinã-oxazolidinã. Pielea tãbãcitã cu rezorcinã-oxazolidinã este mai stabilã la biodegradare. CUVINTE CHEIE: piele tãbãcitã organic, piele tãbãcitã vegetal, biodegradare ÉTUDE COMPARATIVE SUR LA BIODÉGRADABILITÉ DU CUIR RÉSUMÉ. Cet article présente une étude comparative concernant la biodégradabilité des trois types de cuirs tannés de manière organique: cuir au tannage végétal, cuir tanné avec oxazolidine et cuir tanné avec résorcinol-oxazolidine, et trois types de cuir tanné avec des agents tannants inorganiques: à base de chrome (III), à base de Ti-Al et à base de Ti-Zr. Pour évaluer la biodégradation du cuir, on a utilisé comme méthode la norme EN ISO 20200:2005. On a effectué des analyses physicochimiques sur les cuirs au jour zéro et après 90, 120 et 220 jours de compostage. La conclusion de l'étude est que tous les types de cuir tanné étudiés subissent le processus de biodégradation, mais à des rythmes différents. Le cuir tanné avec oxazolidine et cuir au tannage végétal sont plus biodégradables que les cuirs tannés avec résorcinol-oxazolidine. Le cuir tanné avec résorcinol-oxazolidine est plus stable à la biodégradation. MOTS CLÉS: cuir au tannage organique, cuir au tannage végétal, biodégradation 73Revista de Pielarie Incaltaminte 1...

ABSTRACT. The paper presents a method for determining hydroxyproline in collagen biomaterials for medical use produced in The Collagen Department of INCDTPDivision ICPI and its validation. The method has two stages: the first one consists in hydrolysis of proteins in the sample of protein product to the form of amino acids, among which hydroxyproline. The second stage refers to selective highlighting of hydroxyproline using a specific colour reaction and quantitative assessment against a reference standard with known concentration. The method was validated to establish performance parameter and to check compliance with the set goal. KEY WORDS: biomaterials, hydroxyproline, validation of method, collagen DETERMINAREA HIDROXIPROLINEI DIN BIOMATERIALELE COLAGENICE PENTRU UZ MEDICAL SI VALIDAREA METODEI REZUMAT. Lucrarea prezinta o metoda de determinare a hidroxiprolinei din biomaterialele colagenice pentru uz medical produse în Departamentul Colagen al INCDTP -Sucursala ICPI si validarea ei. Metoda are doua etape: prima consta în hidroliza proteinelor din proba de produs proteic pâna la stadiul de aminoacizi, printre care si hidroxiprolina. A doua etapa se refera la evidentierea selectiva a hidroxiprolinei printr-o reactie specifica de culoare si evaluarea cantitativa fata de un standard de referinta cu concentratie cunoscuta. Metoda a fost validata pentru a se stabili parametrii de performanta si pentru verificarea conformarii cu scopul propus. CUVINTE CHEIE: biomateriale, hidroxiprolina, validare metoda, colagen LA DÉTERMINATION DE L'HYDROXYPROLINE DANS LES BIOMATÉRIAUX DE COLLAGÈNE POUR UTILISATION MÉDICALE ET LA VALIDATION DE LA MÉTHODERÉSUMÉ. Cet article présente une méthode de détermination de l'hydroxyproline dans les biomatériaux de collagène pour utilisation médicale produits dans le Département de Collagène de INCDTP -Division ICPI et la validation de cette méthode. La méthode comporte deux étapes: la première consiste en l'hydrolyse des protéines dans l'échantillon de produit protéique jusqu'à l'étape d'acides aminés, y compris l'hydroxyproline. La deuxième étape se réfère à la mise en évidence sélective de l'hydroxyproline par une réaction de couleur spécifique et à l'évaluation quantitative contre un étalon de référence de concentration connue. La méthode a été validée pour déterminer les paramètres de performance et pour vérifier la conformité avec le but fixé. MOTS-CLÉS: biomatériaux, hydroxyproline, validation de la méthode, collagène 147Revista de Pielarie Incaltaminte 16 (2016) 2 INTRODUCERECalitatea produselor pentru uz medical este un concept deosebit de complex deoarece, spre deosebire de cea a altor produse industriale, ea are un cuprins mult mai larg ºi efecte mult mai profunde. Dacã pentru majoritatea produselor industriale, calitatea se caracterizeazã printr-o însuºire sau grup de însuºiri fizice ºi chimice bine definite, în cazul produselor pentru uz medical calitatea înglobeazã caracteristici fizico-chimice, biochimice, microbiologice ºi toxicologice. Acestea, prin calitatea lor, au impli...

ABSTRACT. This paper presents the validation of a method for determining the isoelectric point of collagen hydrolysates used to obtain biomaterials for medical use produced in the Collagen Department of INCDTP -Division ICPI. The advantage of the presented method is that it is easy to apply, as the Zeta potential is the key parameter controlling electrostatic interactions in particle dispersions. The technique used to measure particle movement velocity in the Malvern Zetasizer Nano instrument series is Laser Doppler Velocimetry (LDV). It is an accepted method for measuring electrophoretic mobility of particles in the solution and by calculating the Zeta potential of protein solutions through extrapolation, the isoelectric point of the protein solution is determined. KEY WORDS: biomaterials, collagen, isoelectric point, method validation VALIDAREA METODEI PENTRU DETERMINAREA PUNCTULUI IZOELECTRIC LA SOLUŢIILE PROTEICE REZUMAT. Lucrarea prezintă validarea unei metode de determinare a punctului izoelectric al hidrolizatelor de colagen folosite la obţinerea de biomateriale pentru uz medical produse în Departamentul Colagen al INCDTP -Sucursala ICPI. Metoda prezentată are avantajul că este uşor de aplicat, potenţialul Zeta fiind parametrul cheie care controlează interacţiunile electrostatice în dispersiile particulelor. Tehnica utilizată pentru măsurarea vitezei de deplasare a particulelor în seria de instrumente Malvern Zetasizer Nano este Laser Doppler Velocimetry (LDV). Este o metodă acceptată pentru măsurarea mobilităţii electroforetice a particulelor în soluţie şi din calcularea potenţialului Zeta al soluţiilor proteice prin extrapolare se determină punctul izoelectric al soluţiei proteice. CUVINTE CHEIE: biomateriale, colagen, punct izoelectric, validare metodă VALIDATION DE LA MÉTHODE POUR DÉTERMINER LE POINT ISOÉLECTRIQUE DE SOLUTIONS PROTÉIQUESRÉSUMÉ. L'article présente la validation d' une méthode de détermination du point isoélectrique des hydrolysats de collagène utilisés pour l'obtention de biomatériaux à usage médical produits dans le Département Collagène d'INCDTP -ICPI. La méthode présentée a l'avantage d'être facile à appliquer, le potentiel Zêta étant le paramètre clé qui contrôle les interactions électrostatiques dans les dispersions de particules. La technique utilisée pour mesurer la vitesse du mouvement des particules dans la série Malvern Zetasizer Nano est la vélocimétrie laser Doppler (LDV). C'est une méthode acceptée pour mesurer la mobilité électrophorétique des particules dans la solution et en calculant le potentiel Zêta des solutions protéiques par extrapolation, on détermine le point isoélectrique de la solution protéique.