After the Crimean Peninsula was invaded and the amplification of conflicts in South-Eastern Ukraine, it has become obvious that Russia's policy is concentrated on preserving its influence and strategic control over the decisions and political directions taken by the States from the former Soviet bloc. To understand the consequences of the Russian-Ukrainian war on the West, as well as to anticipate and counteract a possible future evolution of similar events not only in geopolitical risk states such as Moldavia, but also even in NATO members such as the Baltic countries, Romania or Bulgaria, it is worth paying attention to the geopolitical consequences of the loss of Crimea and the South-Eastern provinces by Ukraine. The article analyses the reason, mechanisms and stakes behind the Russian-Ukrainian war, from both a geopolitical and historical perspective. To understand the way in which different hybrid instruments can be used by the Russian Federation to influence the States in its proximity and, in particular, how their combination leads to effective satisfaction of the aims, it is useful to assess and address the systemic risks and vulnerabilities of States in the concerned areas of Russia and the West in recent years.   Keywords: Ukraine; Russian Federation; Crimea; Russian-Ukrainian war; hybrid warfare; limited warfare; maskirovka.

The present paper analyzes the projection of Russia's economic and military power in the Black Sea region, seen both in terms of its huge resources and as a way of projecting military power in the coastal States and the Eastern Mediterranean. The energy perspective is important in Russia's geopolitics, and the Black Sea region is perceived by it as the point of confluence of several globalist interests, in which Russia desires not only to be a mediator, but the decisive pivot to impose regional policy. Creating an energy dependency of the West on Russian resources represents a well-defined political goal in the Russian strategy. Russian gas is thus becoming a Trojan horse, by which Russia can influence European policies, this energy instrument being complemented by other powerful instruments aimed at undermining or diminishing NATO's role in Eastern Europe. Russian interests are concentrating firstly on the desire to maintain different levels of political and economic influence in each coastal State, to maintain the Black Sea under control for oil or gas exports and other maritime transport through Novorossiysk port as well as preventing a security deficit toward NATO that could threaten the South-West flank of Kremlin. In pursuing these interests, Russia's strategy is based on the use of political, diplomatic, information and economic instruments, which are supported by an increasingly credible military capacity, analyzed and explained in this paper.   Keywords: Russian-Ukrainian war; Crimea; energy weapon; Black Sea

După invadarea peninsulei Crimeea și amplificarea conflictelor din sud-estul Ucrainei, a devenit evident că politica Rusiei este axată pe prezervarea sferei de influență și a controlului strategic asupra deciziilor și direcțiilor politice luate de statele desprinse din fostul bloc sovietic. Pentru a putea înțelege efectele războiului ruso-ucrainean asupra Occidentului, precum și pentru a putea anticipa și a contracara o posibilă evoluție viitoare a unor fenomene similare, în state cu risc geopolitic, precum Moldova, dar chiar și în state membre ale NATO, precum țările baltice, România sau Bulgaria, merită să acordăm atenție consecințelor geopolitice ale pierderii Crimeii și a provinciilor de sud-est de către Ucraina. Articolul analizează rațiunea, mecanismele și mizele care au stat la baza declanșării războiului ruso-ucrainean atât din perspectivă geopolitică, cât și istorică. Înțelegerea modului în care diferite instrumente hibride pot fi folosite de Federația Rusă pentru a influența statele din proximitatea sa și, în special, a modului în care combinarea acestora conduce la o satisfacere eficientă a scopurilor este utilă pentru a evalua și a aborda riscurile și vulnerabilitățile sistemice ale statelor aflate în zonele disputate de Rusia și de Occident, în ultimii ani.

În prezentul articol se va analiza proiecția puterii economice și militare a Rusiei în regiunea Mării Negre, văzută atât prin prisma resurselor imense ale acesteia, cât și ca mijloc de proiecție a puterii militare în statele riverane și în Mediterana de Est. Perspectiva energetică este fundamentală în geopolitica Rusiei, iar regiunea Mării Negre este percepută de aceasta ca punct de confluență a mai multor interese globaliste, în care Rusia își dorește să fie nu doar mediator, ci pivotul determinant care să impună politica regională. Crearea unei dependențe energetice a Occidentului față de resursele rusești reprezintă un scop politic bine definit în strategia rusească. Gazele rusești devin astfel un veritabil cal troian prin care Rusia poate influența politicile europene, acest instrument energetic fiind completat și de alte instrumente de forță, menite să submineze sau să diminueze rolul NATO în Europa de Est. Interesele rusești se concentrează, în primul rând, pe dorința de a menține diferite niveluri de influență politică și economică în fiecare stat riveran, de a menține Marea Neagră sub control în privința exporturilor de petrol sau gaze naturale și a altor transporturi maritime prin portul Novorossiysk, precum și pe dorința de a preveni un deficit de securitate față de NATO, care ar putea amenința flancul de sud-vest al Kremlinului. În urmărirea acestor interese, strategia Rusiei se bazează pe utilizarea instrumentelor politice, diplomatice, informaționale și economice, care sunt susținute de o capacitate militară din ce în ce mai credibilă, aspecte care vor fi analizate și explicate în acest articol.