Autorii lucrării discută o gardă arcuită de spadă și trei topoare de luptă în formă de târnăcop cu lamă în formă de vârf de suliță și capăt neascuțit din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) din București. Garda de spadă a fost descoperită în interiorul cetății bizantine de la Dinogetia (Garvăn – Bisericuţa, județul Tulcea, România ; MNIR, număr de inventar 17339). Topoarele menționate mai sus provin din depozitele de la Dragosloveni (județul Vrancea, România ; MNIR, numere de inventar 69469 și 69470) și Radovanu (județul Călărași, România, MNIR, număr de inventar 102318). Autorii analizează originea, datarea și contextul arheologic al armelor. Analogiile pentru garda de spadă de la Garvăn – Bisericuţa ar putea să fi fost utilizate în special în Imperiul Bizantin și în regiunile învecinate din a doua jumătate a secolului al VIII-lea până în secolul al IX-lea, totuși, trăsăturile sale importante – manșonul, garda (ascuțită) îndoită spre lama spadei și bucșa arcuită – pot fi identificate, de asemenea, și pe săbii din Menologionul lui Vasile al II-lea (între 979– 989 și 1001– 1016). Cele trei topoare de luptă cu lamă în formă de suliță și capăt neascuțit aparțin tipului de topor dunărean, din zona Dunării de Jos. Datarea acestui tip de armă se întemeiază pe depozitele menționate, ceea ce înseamnă că poate fi datat în jurul secolului al X-lea.

The character of Constantine and Methodius' presence in Rome was also determined by the policy, ideology and ceremonial system of the Holy See. There are several primary literary sources mainly written in Latin and Slavonic that concern the aforementioned statement. In a way the liturgy of Easter Week or the other stational liturgies in early medieval Rome might have influenced a celebration of the Slavonic liturgy in 867/868. The presentation of the Slavonic liturgy lasted for three days and took place within the Aurelian walls as well as the parts of Rome situated behind this main fortification of the city. The Popes apparently gave audiences to the so called Salonica brothers (Constantine and Methodius) in the most significant sites of the Vatican complex, Lateran palace or in some great churches like the Basilica of St. Mary Major. The aulae, triclinia, atria, and secretaria primarily belonged to the aforementioned sites where the Pope mainly received visitors, officers, proclaimed synod resolutions and addressed the Romans.

HUSÁR, Martin. Selected Aspects of Ceremonies and Audiences Regarding

with debatable ways of depositions of the early medieval spears, lances, and javelins (thrusting pole arms) in graves from the Carpathian Basin. The time frame of the article is, in the given region, connected with the period of the Avar Khaganate, then with the 9th century and finally the period of the 10th -11th centuries. Martin Husár identified the following ways of spears, lances, or javelins' depositions in the aforementioned graves as debatable or questionable: the sticking into walls of a grave pit, oblique deposition over and under the deceased or a dead horse, deposition within a wooden construction or outside of it, deposition on or under a wooden construction, horizontal deposition in the filling of a grave, vertical sticking into the filling and the bottom of a grave, possible killing of a horse by a thrusting pole weapon deposited in a grave and the deposition of a deformed or broken head of a thrusting pole weapon. It can be stated that only during the period of the Avar Khaganate, all eight abovementioned ways of depositions were carried out.Abstrakt: HUSÁR, Martin. Pokus o výklad niektorých otáznych spôsobov deponovania kopijí a oštepov do hrobov včasnostredovekej Karpatskej kotliny. Autor sa vo svojom príspevku zaoberal otáznymi spôsobmi deponovania včasnostredovekých kopijí a oštepov (žrďovo-bodných zbraní) do hrobov v Karpatskej kotline. Časový záber príspevku sa v danom priestore viazal na obdobie avarského kaganátu, 9. storočie a 10. a 11. storočie. Martin Husár identifikoval a označil za otázne alebo diskutabilné nasledovné spôsoby ukladania žrďovo-bodných zbraní do hrobových celkov: zabodávanie do stien hrobovej jamy, šikmé uloženie nad a pod zomrelým alebo koňom, uloženie v rámci drevenej konštrukcie a mimo nej, uloženie na a pod drevenou konštrukciou, horizontálne uloženie v zásype hrobu, vertikálne zabodnutie v zásype a na dne hrobu, možné zabitie koňa kopijou/oštepom nájdenou v hrobe a uloženie deformovaného alebo zlomeného hrotu kopije/oštepu. Dá sa konštatovať, že len počas obdobia avarského kaganátu sa praktizovalo všetkých osem spomenutých spôsobov deponovania. Kľúčové slová: kopije, oštepy, včasný stredovek, Karpatská kotlina, hroby, otázne spôsoby deponovania 1 Štúdia vznikla v rámci riešenia projektu KEGA č. 004UKF-4/2018 Európsky stredovek interaktívne. Martin Husár | 52 | ••• KONŠTANTÍNOVE LISTY 11 / 1 (2018), pp. 51 -66Otázne spôsoby deponovania žrďovo-bodných zbraní, kopijí a oštepov, v hrobových celkoch Karpatskej kotliny v období včasného stredoveku, konkrétne od poslednej tretiny 6. do 10. až 11. storočia, 2 neboli v odbornej literatúre, až na určitú výnimku z pera autora tohto článku (Husár 2015, 7-26) 3 , doteraz ucelene a uspokojivo posudzované. 4 Ide o také spôsoby ukladania kopijí/oštepov, ktoré môžu vyvolávať otázky týkajúce sa dôvodu ich realizácie alebo dôsledkov ich uloženia.V rámci daných spôsobov ukladania si budem všímať, okrem neporušených hrobových celkov, v niektorých prípadoch aj porušené 5 hrobové celky. Je tomu tak kvôli špecifickej povahe určitých otázn...

Articolul propune, pe baza analogiilor, o tipologie și o cronologie pentru 18 vârfuri medievale de suliță sau lance din Muzeul Național de Istorie a României din București (România). Vârfurile discutate ale hampelor de aruncare sau înfigere sunt păstrate în depozitul de piese medievale al Departamentului de Arheologie din muzeu. Pentru aproximativ 61,1% dintre aceste vârfuri lipsesc orice informații despre contextele lor arheologice. Restul provin, cel mai probabil, de pe teritoriul actual al României. Cu excepția a două vârfuri incomplete, cu fragmente din lamele lor, ansamblul de piese analizat poate fi împărțit în șapte categorii sau grupuri. Prima categorie o constituie vârfurile de împingere ale căror tuburi de înmănușare sunt mai largi decât lamele lor. Vârfurile celorlaltor șase grupuri au lamele mai largi decât tuburile lor de înmănușare. Piesele analizate pot fi datate în Evul Mediu (secolele VI-XVI), deși folosirea unora dintre ele ar fi putut să fi precedat sau depășit Evul Mediu (putând fi datate, de asemenea, în preistorie, perioada romană, epoca migrațiilor și perioada modernă). O piesă nu poate fi datată.