În anul 1958, în tell-ul situat la nord de aşezarea medievală de la Dridu au fost descoperite două morminte de inhumaţie (M. 1 şi M. 2). Cele două complexe funerare nu au fost descrise detaliat şi au fost publicate fără ilustraţie. Studiul reia discuţia despre cele două morminte şi o completează cu precizări din carnetul de săpătură al Eugeniei Zaharia, o descriere amănunţită, însoţită de desene şi fotografii, a pieselor de inventar, determinarea compoziţiei mărgelelor din sticlă şi a obiectelor de metal (cu excepţia fierului). Examenul microscopic a permis observaţii amănunţite referitoare la caracteristicile morfologice ale mărgelelor din sticlă din M. 2. Trăsăturile caracteristice de ritual şi inventar ale M. 2, încadrat cronologic în a doua etapă de pătrundere a sarmaţilor în Muntenia, au fost analizate într-o lucrare recentă, iar studiul acesta îşi propune doar să completeze câteva aspecte. Corelarea M. 1 cu prezenţa sarmatică în Muntenia nu poate fi exclusă în totalitate. Totuşi, prea multele incertitudini legate de ritualul funerar (petele de arsură de pe unele oase, faptul că oasele nu au fost găsite în conexiune anatomică, ci deranjate) şi inventarul mormântului (din care au mai fost recuperate doar fragmente de piese din bronz, fier sau lemn) sunt cele care au impus opţiunea de a încadra complexul funerar amintit în rândul mormintelor incerte cronologic şi nu în cel al complexelor funerare sarmatice sigure.