Obiective. Scopul acestei lucrări este de a evalua riscurile și complicațiile vertebroplastiei și kiphoplastiei la pacienții cu tumori vertebrale primare și secundare, precum și diferențele clinice între tehnicile de augmentare și/sau alte opțiuni de tratament. Materiale și metodă. Pentru această lucrare, s-a realizat un studiu retrospectiv, în perioada decembrie 2012decembrie 2015, care a inclus un lot de 32 de pacienți, 21 dintre ei fiind supuși unei vertebroplastiei percutane, iar pentru 11 s-a realizat kiphoplastie. Pacienții au fost internați în Spitalul Sanador, Departamentul de Neurochirurgie, și Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie și TBC osteoarticular "Foișor" din București și au primit indicație de vertebroplastie percutană și kiphoplastie. Pentru a avea acces la arhiva cu documentele medicale, a fost obținut acordul managerilor de spital. Datele au fost obținute din foile de observație ale pacienților internați în această perioadă în spitalele menționate, fiind evaluate datele clinice ale fiecărui pacient, alături de confirmare imagistică a diagnosticului. Rezultate. Toate cazurile au prezentat reușite din punct de vedere tehnic, fiind foarte bine tolerate de către pacienți, fiind externați cu stare generală bună și ameliorarea semnificativă a simptomatologiei. La controalele postoperatorii, din totalul de 32 de pacienți, 11 au prezentat complicații. Evaluarea postoperatorie s-a realizat prin radiografii ale coloanei vertebrale și CT vertebral nativ cu fereastră de os și reconstrucție 3D. Date clinice de urmărire, pe o perioadă de 12 luni, au fost disponibile pentru toți cei 32 de pacienți, detaliate la 1, 3, 6 şi 12 luni după VPP (vertebroplastie percutană) şi kiphoplastie şi evaluate cu scale de evaluare: scala analogică vizuală, indexul scorului de dizabilitate Oswestry și scala de performanță Karnofsky. Dintre cele 21 de cazuri de vertebroplastie, 3 dintre pacienți (14%) au prezentat complicații postoperatorii astfel: într-un caz s-a produs scurgerea cimentului în calea de puncție, 1 pacient a afirmat persistența durerii, iar 1 pacient a prezentat reacții alergice. Dintre cele 11 cazuri de kiphoplastie, 3 pacienți (27%) au prezentat complicații postoperatorii: în 2 cazuri s-a produs scurgerea cimentului, iar unul dintre pacienți a prezentat reacție alergică la materialele folosite. Discușii. Rezultatele acestui studiu au demonstrat rata mare de succes a acestor 2 metode chirurgicale, cu scăderea intensității durerii, îmbunătățirea scorului Oswestry și îmbunătățirea calității vieții la acești pacienti, aceștia putând să își reia rapid activitatea după realizarea intervenției chirurgicale. Deși inițial pacienții au optat pentru tratamentent medicamentos cu analgezice și repaus, beneficiul acestora a fost limitat, în final fiind necesară intervenția chirugicală. Concluzii. Vertebroplastia sau kiphoplastia reprezintă opțiuni terapeutice care trebuie luate în considerare la pacienții cu tumori vertebrale, dar la care nu există semne de compresie a măduvei spinării sau de instabilitate a coloanei ...