Endoscopic retrieval of a migrated intrauterine contraceptive device in the rectosigmoid colon

Migration of intrauterine devices into the gastrointestinal tract

“…Cu toate acestea, nu este întotdeauna posibilă identificarea factorilor predispozanți și/sau provocatori [1,9,20,32].…”

“…Revizuirea literaturii anglofone pe perioada 2011-2021 cu detectare a 45 de cazuri de migrare a DIU în tractul gastrointestinal confirmă că vârsta medie raportată a pacientelor este de 34,2 ± 8,2 ani, variind de la 21 până la 63 de ani. Diagnosticul a fost stabilit la 3,5 ± 1,0 ani după inserție cu intervalul între 10 zile [19] [33,48], eliminarea DIU per anus [48], dispareunia [5], infertilitatea datorită procesului aderențial cauzat de fenomenul inflamator indus de DIU cu Cu în cavitatea peritoneală [20,29,32,46,48], dureri lombare [4], crampe pelviene tranzitorii [13], hematochezia sau scaun cu sânge [30].…”

“…Din momentul suspectării migrării DIU, examinarea ginecologică minuțioasă și unele tehnici imagistice medicale par a fi cele mai informative metode în stabilirea diagnosticului definitiv, obținând date valoroase cu privire la locul exact de migrație și evaluând relația anatomică cu structurile intra-abdominale importante [19, 29,32]. Examenul fizic general și local, de obicei, este neinformativ; spre exemplu, Kaleem A et al (2018) raportează prezența unei sensibilități neînsemnate la palpare în proiecția organului afectat [20].…”

“…În cazuri clinice dificile când se suspectă afectarea viscerală sau anumite dificultăți intra operatorii la extragerea dispozitivului migrat se recomandă efectuarea TC în regim angiografic, pentru că oferă o rezoluție mai mare și informație mai precisă [5, 6, 8, 23 -26, 30, 39, 40, 42, 45, 52, 55]. TC este considerată printre standardele de aur în examinarea pacienților suspecți cu corp străin interabdominal, deoarece oferă informații valoroase referitor la localizarea anatomică exactă a acestuia, determinarea relațiilor cu alte organe sau vase sanguine magistrale și prezența complicațiilor locale concomitente [20,23,26,32,59].…”

“…Cu toate acestea, în prezent, abordările minim invazive (pe calea laparoscopică sau endoscopică) s-au dovedit a fi eficiente și recomandate ca metoda de prima intenție pentru în depărtarea dispozitivelor migrate, aplicată în 71,4 % de cazuri, rata de succes fiind estimată la 44-100%. În plus, utilizarea acestor tactici terapeutice este asociată cu o durată de spitalizăre redusă, riscul mai mic de complicații majore și morbiditatea postoperatorie neînsemnată [32]. Cu toate acestea, în până la 25% de cazuri este necesară conversie la laparotomie (ca regulă, în situațiile când DIU nu a fost depistat preoperator) [5].…”